Caracterizarea Celaenei Sardothien din Tronul de cleștar

    Celaena Sardothien...Ce personaj fascinant!  Cand ma gandesc la ea un zâmbet mi se prelinge pe buze si un fior imi strabate sirea spinării.
    Celaena Sardothien, o adolescenta aparent obișnuită, dar de o frumusete extraordinara, ascunde in spatele acestei măști un mare secret: este cel mai mare asasin din toata lumea!
   Vointa sa este un ideal feminin pentru femeile contemporane. Are un caracter puternic, asemenea unei tigroaice, unde inteligenta si vivacitatea I se citesc din ochii ei sclipitori ca de cristal. Nu se lasa oprita de la telul ei de nimeni care I-ar aparea in cale, indiferent de greutatea situatiei prin care trece.
   Caracterizarea directa se face prin intermediul naratorului si a celorlalte personaje.  Aceasta este deschisa de catre narator: " cel mai faimos asasin al Adalrlanului", fapt care sugereaza reputatia si ocupatia sa iesita din comun; " odinioara fusese atragatoare, frumoasa chiar"- se evidentiaza frumusetea ei inainte de a ajunge prizoniera. Secvențele " Căpitanul Gărzii Regale ar putea fi un adevrsar interesant. Poate chiar demn de putin efort din partea ei. " si " Ii putea dezarma pe doi dintre gardieni intr-o secunda",  subliniaza talentul și agerimea de care da dovada, fiind superioara tuturor; " Daca voia sa scape, trebuia, pur si simplu, sa o ia la dreapta pe următorul coridor. Singurul lucru pe care il reusise dezorientarea aceasta intentionata ( de a coborî si urca pe aceleasi scari de mai multe ori) a fost sa o familiarizeze cu cladirea", aici naratorul ii pune in evidenta inteligența sclipitoare.

     Deasemenea, ea este caracterizata indirect prin relatia cu celelalte personaje, actiuni, ganduri si dialog. In primele discutii pe care le-a purtat cu printul si capitanul, Celaena reiese plina de curaj dar si nesabuita deoarece isi permite, prizoniera fiind, sa le vorbeasca ca de la egal la egal si sa le puna rabdarea la incercare. Aceasta este si foarte orgolioasa si mandra, nestapanindu-se sa precizeze cum era " la un varf de zid" dupa ce a strabatut 1200 de metri in incercarea sa de a evada din ocna de sare, in timp ce, oricare alt prizonier ar fi fost împușcat inainte de a se indeparta 2 metri.

  In drumul ei catre castel ea se comporta obraznic, adresandu-se capitanului cu " măscăriciu-le" , "plicticosu-le" s.a.m.d , si, in acelasi timp, ii treceau prin minte la tot pasul tactici de evadare .

   Ajunsa la castel, ceilalti incep sa ii cunoasca latura ei copilaroasa si alintata, care se plange din cauza plictiselii si dorinta de a se afla in centrul atentiei. Cand din balconul ei a vazut doua domnite in jurul uneia foarte cocleta, rasfatata si lăudăroasa, Celaena nu s-a abtinut sa nu arunce un ghiveci de flori in incercarea de a o face de ras si de a o enerva - actiune care dovedeste copilaria sa. Pasiunea ei pentru citit reiese din noaptea in care a fost gasita adormită intr-un pat plin de cărți si cu mana pe un roman " care astepta sa I se schimbe pagina" . In timp, ea a inceput sa se imprieteneasca cu locuitorii castelului si sa se ataseze de unii dintre ei. Dupa ce a descoperit un tunel de evacuare secret care era un bilet spre libertate, Celaena " se simti nesabuita- nesabuita si salbatica (...). Stia ca putea evada cu usurinta si ca ar fi prostesc din partea ei sa facă asta. Regele ar gasi-o, cumva. Iar Chaol (capitanul) va fi aruncat in dizgrație si va fi demis din postul său. Iar printesa Nehemia( noua ei prietenă) va ramane singura in compania idiotilor si, ei bine... Celaena se indrepta de spate, ridicandu-si barbia. Ii va infrunta - in va infrunta le rege - isi va castiga libertatea intr-un mod onorabil." -de unde reiese ca in spatele unui asasin periculos exista o adolescenta cu sentimente si valori morale, unde prietenii si onoarea sunt mai importante decat
libertatea imediata.

     In batalia ei finala pentru pozitia de campionul regelui , unde a fost si otravita, Celaena a dat dovada de o vointa uriasa pentru a se ridica in ciuda chinurilor si durerilor indurate. Chiar si cand a fost injunghiata si taiata cu sabia in umar si in picior, chiar si cand era la pamant si nimeni nu se mai astepta sa mai reziste, ea si-a gasit puterea si curajul adunat din adancul sufletului pentru a lupta, iar în final, mergand prin focurile iadului, ea a răzbătut si a triumfat!

   Celaena este un personaj complex, care in spatele unui asasin iscusit se ascunde o adolescenta copilaroasa, incapatanata si fermecatoare si nu in ultimul rand, care da dovada de o vointa de fier!

  Astfel, trebuie sa închei cu un sentiment de mândrie deoarece am avut ocazia sa cunosc un personaj atat de profund si special, care imi insufla incredere, dar si cu un sentiment de regret pentru ca nu o sa pot niciodata in viata reală sa întâlnesc pe cineva asemenea ei.

descriere papusa

Marioneta aceasta are ceva aparte fata de toate celelalte,iesind cu mult evidenta in lumina reflectoarelor.

In lumina ovala a fruntii si a obrajilor, sprancenele pictate pe pielea alba ca portelanul deschid arcul dublu al aripilor de cocor in zori de primavara. Parul.negru,des si cret imprejmuieste compact tamplele si ceafa,umfandu-se tumultos cu un fel de misunare salbatica si agera. Ochii negri si patrunzatori din abanos se lungesc atat mult in coltul genelor spre tample, incat ochii spre care se indreapta ostenesc, ca o crenguta invaluita si coplesita subit de aripile vaste ale unui zbor greu.

               Imbracamintea ei aduce ceva specific englezesc. alese cu grija si  atentie, culorile se imbina intr-o armonie perfecta, punand astfel in evidenta rochita catifelata de matase cu care e imbracata si nestematele pe care le detine.

Cand privesti aceasta marioneta superba cand se misca ghidata de niste fire imperceptibile, ramai placut impresionat de frumusetea redata atat de realistic a unui corp neinsufletit.

Inger printre oameni

Era greu sa treaca neobservata.  Slaba ca un înger de iarna, ea paseste mereu lin si delicat precum o pasare maiastra intr-un tinut de puf. Sunetul vocii ei intrece armonia cea mai fermecatoare pe care o poti intalni vreodata. Pe fata ii zambesc necontenit zorile cele mai frumoase si curate ale diminetii, iar rasuflarea ei are parfumul rozelor si al iasomiei.
In lumina ovala a fruntii si a obrajilor, sprancenele deschid arcul dublu al aripilor de cocor in zori de primavara. Parul negru, des si cret, imprejmuieste compact tamplele si ceafa, umflandu-se tumultos, cu un fel de misunare salbatica si agera, iar ochii de un verde tropical se alungesc atat de mult in coltul genelor spre tample, incat ochii spre care se indreapta ostenesc, ca o crenguta învăluită si coplesita subit de aripile vaste ale unui zbor greu
Atitudinea colegei mele de clasa are ceva oriental primitiv. Parca traiesc doua fiinte in ea. Una care trăia exterior pasionat si copilaros, vorbareata si agresiva, numai clocot si neastampar, iar alta care asculta cu mare bagare de seama ce I se zice, analizand intr-o profunzime de neegalat fiecare detaliu posibil si imposibil

Croaziera pe Sena

Uneori,cand inchid ochii imi amintesc cu mare drag acea plimbare unica cu vaporasul pe Sena, in Paris. Revad fiecare clipa din momentul imbarcarii pana la coborare. Parca a fost chiar ieri,cand m-am dat jos din autocar,cum am ridicat sovaitor din umeri si momentul cand am pus nesigura piciorul in vapor. Am fost intampinata de mii si mii de glasuri, glasuri ce dezvaluiau sentimente de entuziasm, fericire, nerabdare si multe altele. Putin ametita m-am dus sa-mi caut un loc cu privelistea cat de cat mai buna,si cu chiu cu vai, l-am gasit, acolo in colt, in capat de tot cateva locuri libere, care parca ma asteptau, niste scaunele care s-au oferit sa-mi daruiasca cateva ore de cazare, ca sa pot admira din plin scurtul sejur pe Sena.
Motoarele au pornit,inchid ochii si inspir adanc in piept parfumul orasului. Se face liniste, iar un curent lin de aer imi mangaie usor parul. Deschid ochii si privesc soarele cum picteaza formele indraznete ale norilor,raul care straluceste in nuante aprige si turnul Eiffel, care se indeparteaza usor usor,parca vrand sa-mi ureze “croaziera placuta”.

Ne-am indepartat de tarm, déjà simnt sub picioare curentul puternic al raului care ar vrea sa ne mai incetineasca, ca sa ne putem bucura de fiecare clipa,fiecare raza de soare,fiecare sunet,ciripit de pasarele.
Sunt invaluita de o ploaie de culori si sunete de care nu am mai avut parte. In stanga si in dreapta mea sunt monumente si muzee cu o arhitectura specifica orasului, cu atat de multe detalii, atat de bine facute,atat de perfecte. Ele stau acolo,se misca usor prin fata mea si ma implora sa le fac cate o poza. Incerc sa ma ridic,sa le pot vedea mai bine, sa le admir frumusetea, dar… O ameteala ma apuca brusc,mi se inmoaie picioarele, pentru cateva secunde se face intuneric iar eu cad fara putere inapoi pe scaunul meu. Sunt coplesita, e atat de frumos, parca prea frumos ca sa fie adevarat,exact ca intr-un vis…doar ca visul este real.

Soarele incepe sa apuna , asa ca ne lasa in urma sa un orizont plin de culoare, care creeaza o atmosfera care-mi umple sufletul de fericire, parca si un sentiment de implinire. Imi urmaresc in continuare scurtul meu sejur. Mintea imi este goala, linistita. Toate aceste sentimente, de bucurie , libertate, liniste au atins cote dureros de inalte. Cateva lacrimi imi aluneca pe obraz,lacrimi de care nu sunt initial constienta. Ahhh,uite! Peste tot locul sunt sute de turisti de pe malul Senei. Ne intampina,ne fac cu mana si ne saluta. Stergandu-mi lacrimile de pe obraz, le raspund si eu plina cu entuziasm, cu zambetul larg (cat Sena de mare) 

A inceput sa se intunece. Pe cer déjà licaresc stele mici,ca niste tinte de argint,toate in jurul lunii care e atat de rotunda si de stralucitoare. Calatoria mea este la sfarsit, realizez asta, ne intoarcem inapoi. Din departare zaresc turnul Eiffel, luminat de zeci de mi de beculete. Sta acolo si ma asteapta sa vin ca sa ma intrebe cum a fost. Devine tot mai mare din minut in minut, asa ca profit din plin de ultima ocazie ca sa-l mai fotografiez, sa fac niste poze superbe, amintiri pe care le voi pastra tot timpul.
Intr-un tarziu am ajuns,vaporul s-a oprit iau turistii parasesc vaporul, dar eu…incerc sa mai trag putin de timp, sa mai privesc si sa admir putin,si inca un pic. Trag adanc in piept, si , ma ridic si eu. Cu tragere de inima,dar si cu un zambet discret pe buze imi iau ramas bun si ma indrept catre autocar, asteptand cu mare drag urmatoarea ocazie sa revin in acest loc de basm. 

padurea din basme

Vacanţa a zburat ca un stol de rândunele iar toamna în caleaşca ei de frunze moarte a venit ca dintr-un vis indepartat.. Padurea intr-o paleta multicolora asculta melodia suava a frunzelor uscate.Razele palide ale soarelui mangaie ramurile incarcate de culoare si lumina. Vantul lin desprinde usor frunzele ce  stralucesc ca niste monezi de aur,conducandu-le pe covorul multicolor si rece,sub care se adapostesc gazele mici si plapande,amortite de frig. Vin nouri plumburii din care sageteaza ace de greata ce trimit pasarile calatoare in tarile de soare pline. Iar acum toate florile şoptesc întorcându-şi feţele peste iarba ofilita cum nu se mai aud trilurile privighetorilor. Padurea se stinge incet incet sub razele subtiri ale soarelui ascuns sub norii cenusi, asteptand ca intr-o zi indepartata, sa renasca mai frumos ca niciodata,ca o pasare phoenix din propria-I cenusa.

Cine sunt eu

O intrebare existentiala care apare inevitabil cel putin o data in mintea oricarui om se contureaza catre cine este persoana sa. Evident…un raspuns scurt si rapid pe care il putem oferi ar fi sa ne spunem pur si simplu numele. Totusi acesta parca nu raspunde in totalitate la intrebarea “ cine sunt eu?” . Sunt o multitudine de alte detalii care ne caracterizeaza si  diferentiaza de ceilalti ca fiinte umane. Fiecare dintre noi este unic si special, asadar, ramanem inca nedumeriti cu intrebarea: “ cine sunt eu?”.

Ma simt ca un pui de randunica care urmeaza sa isi i-a zborul, calauzita fiind doar de experientele avute si de principiile sale. porneste optimista catre necunoscutul promitator al zilei de maine in cautarea identitatii ei si a implinirii spirituale.Randunica cea voioasa din inaltul cerului se va lasa purtata pe aripile vantului. O sa intalneasca in calatoria ei alte pasari care vor incerca sa o opreasca din drum si sa se foloseasca de naivitatea ei. Ea va trebui sa isi consolideze un caracter puternic pentru a nu se lasa pacalita si sa caute maretia, dar cu cat o sa avanseze mai mult, cu atat parerile celorlalte pasari vor deveni mai descurajatoare. Ii vor spune ca e doar un simplu pui de pasare si nu trebuie sa zboare cu atata incapatanare catre necunoscut. In cele din urma, inevitabil o sa se opreasca putin si din zborul sau, dar, o sa-si aminteasca din nou de intrebarea parca fara de raspuns iar curiozitatea nemarginita o va indruma sa se lase din nou purtata de vant sub mangaierea razelor plapande ale soarelui.

Desi nu o sa ajunga intr-un loc anume, calatoria ei o sa i-a sfarsit in momentul cand va realiza ca ea este gandurile si valorile pe care le detine. Suma succeselor si esecurilor din viata ei o vor diferentia de restul lumii iar faptele si vorbele ei ii vor ghida drumul. Este ceea ce vrea sa fie si totodata ceea ce vad ceilalti. Este o pasare maiastra, ambitioasa si unica, care o sa dea tot ce ii sta in putinta pentru a se ridica in zborul ei. Abia atunci cand o sa realizeze toate acestea, o sa-si poata raspunde la intrebarea “cine sunt eu?” si apoi, sa se bucure impacata de placerile nevinovate ale vietii.