Inger printre oameni

Era greu sa treaca neobservata.  Slaba ca un înger de iarna, ea paseste mereu lin si delicat precum o pasare maiastra intr-un tinut de puf. Sunetul vocii ei intrece armonia cea mai fermecatoare pe care o poti intalni vreodata. Pe fata ii zambesc necontenit zorile cele mai frumoase si curate ale diminetii, iar rasuflarea ei are parfumul rozelor si al iasomiei.
In lumina ovala a fruntii si a obrajilor, sprancenele deschid arcul dublu al aripilor de cocor in zori de primavara. Parul negru, des si cret, imprejmuieste compact tamplele si ceafa, umflandu-se tumultos, cu un fel de misunare salbatica si agera, iar ochii de un verde tropical se alungesc atat de mult in coltul genelor spre tample, incat ochii spre care se indreapta ostenesc, ca o crenguta învăluită si coplesita subit de aripile vaste ale unui zbor greu
Atitudinea colegei mele de clasa are ceva oriental primitiv. Parca traiesc doua fiinte in ea. Una care trăia exterior pasionat si copilaros, vorbareata si agresiva, numai clocot si neastampar, iar alta care asculta cu mare bagare de seama ce I se zice, analizand intr-o profunzime de neegalat fiecare detaliu posibil si imposibil