padurea din basme

Vacanţa a zburat ca un stol de rândunele iar toamna în caleaşca ei de frunze moarte a venit ca dintr-un vis indepartat.. Padurea intr-o paleta multicolora asculta melodia suava a frunzelor uscate.Razele palide ale soarelui mangaie ramurile incarcate de culoare si lumina. Vantul lin desprinde usor frunzele ce  stralucesc ca niste monezi de aur,conducandu-le pe covorul multicolor si rece,sub care se adapostesc gazele mici si plapande,amortite de frig. Vin nouri plumburii din care sageteaza ace de greata ce trimit pasarile calatoare in tarile de soare pline. Iar acum toate florile şoptesc întorcându-şi feţele peste iarba ofilita cum nu se mai aud trilurile privighetorilor. Padurea se stinge incet incet sub razele subtiri ale soarelui ascuns sub norii cenusi, asteptand ca intr-o zi indepartata, sa renasca mai frumos ca niciodata,ca o pasare phoenix din propria-I cenusa.